Raport asupra intamplarii tragice a Mihaelei J.

Povestea Mihaelei J. a inceput intr-o zi de vara, extrem de incinsa, in care parintii ei, stresati de caldura din capitala, s-au decis sa evadeze intr-o statiune de munte. Au inceput prin a cauta o pensiune care trebuia sa aiba obligatoriu televizor in camera pentru a nu pierde multitudinea de programe pe care nu le ratau pentru nimic in lume si dupa ce s-au decis asupra uneia care nu le afecta prea tare bugetul, au impachetat rapid cele necesare, fara a-si bate insa foarte tare capul cu bagajele tinerei de 15 ani. In fond procedasera cam ca de obicei, pentru ca fata era doar un accesoriu ce parea sa ii impiedice in a-si desfasura viata lor banala, dar plina de nimicuri. Singurul noroc al fetei fusese “gura lumii”, fata de care cei doi parinti se dovedisera intotdeauna precauti si asta deoarece cercul lor de cunostinte era unul redus si nu isi permiteau sa le piarda asa de usor.

Fata, timida ca de obicei, se straduise sa isi organizeze ea singura o valijoara in timpul scurt pe care il avusese la dispozitie,  apoi, la strigatele badaranesti ale tatalui se repezise mai mult de frica in masina veche, ce le crease in nenumarate ocazii foarte multe probleme.

Drumul a fost unul lipsit de evenimente si pe intreaga lui durata, Mihaela a trebuit sa asculte clasicele barfe ale mamei sale, referitoare la copiii drogati si betivi ai vecinilor care facusera iaras o serie de prostii ce afectasera aparent toata linistea blocului din Patelimon. Fiind pasionata de prajituri, pe care le gatea cu orice ocazie in care doamna J. nu era acasa, fata profita de moment sa isi aduca aminte de ultima reteta pe care o citise intr-o revista si pe care isi propusese sa o testeze in acea vacanta de vara.

 Cazarea, despachetarea si repartizarea paturilor fusesera un adevarat haos, vina care a fost aruncata pe biata tanara, iar apoi cei doi parinti, stresati si agasati, hotarara sa isi comande ceva de mancare in camera, in idea de a nu rata ultimul episod al celui mai la moda serial pentru categoria lor de varsta. De la un punct incolo uitara de fata lor, astfel incat aceasta se strecura cu pasi mici in afara pensiunii, acolo unde, pe o banca incomoda din lemn il vazu pe tanarul Marian L. ce citea nestingherit o carte groasa. O intriga pe data felul in care baiatul se dovedea a fi fascinat de ceea ce descoperise acolo si drept urmare, desi nu mai facuse niciodata asa ceva hotara sa intre in vorba cu el. Schimbara timid primele replici, insa in momentul in care tanarul incepu sa povesteasca despre pasiunea lui, respectiv compunerea de poezii, fata trecu instant peste temerile ce i le generasera toti colegii de scoala care faceau glume pe seama ei cu orice prilej. Fata isi dezvalui si ea pasiunile secrete pentru gatit si tai-chi, si devenea din ce in ce mai curioasa in ceea ce privea o anumita caldura pe care incepuse sa o simta in obraji pe masura ce orele treceau alaturi de primul prieten pe care si-l facuse vreodata in viata ei.

Punctul cel mai greu al relatie ei lor a fost momentul in care Marian i-a propus sa fumeze impreuna cu el o tigara cu un miros ciudat, despre care auzise la emisiunile de stiri ca genera niste reactii ciudate pe care societatea le cataloga ca fiind anormale; gandurile s-au impletit rapid insa cu ura pe care o avea fata de obiceiurile nesuferite din famile J., drept urmare, desi la inceput s-a inecat si s-a inverzit la fata, si-a propus sa se bucure din plin de acel moment. Razbunarea a fost maxima in momentul in care substanta respectiva i-a produs reactii pe care nu-si imaginase ca le va putea avea vreodata sub conducerea dura si lipsita de orice justificare a tatalui ei.

Parintii ei nu au realizat niciodata ce i se intamplase si asta pentru ca erau prea preocupati sa se vaite de cheltuilile excesive pe care le generase aceasta excursie, pe care aveau sa o foloseasca ulterior ca subiect de discutie in intalnirile cu prietenii, etalandu-si cu aceasta ocazie capacitatea lor de a avea activitati sociale cat mai diverse.

Viata secreta a Mihaelei si a lui Adrian a continuat pe parcursul verii, cei doi profitand din plin de orele lungi in care parintii fetei erau plecati la serviciu. Activitatile lor s-au diversificat, trecand prin consumul de substante halucinogene si alcoolice cat mai tari si prin pozitii sexuale cat mai ciudate, in incercarea de a imita tot ceea ce vedeau pe niste site-uri pentru adulti pe care tanarul le descoperise in prealabil pe internet impreuna cu niste prieteni, dar pe care nu le putuse pune in practica anterior, deoarece toate fetele pe care le cunoscuse pana atunci considerasera ca lucururile acelea erau mult sub demnitatea lor.

La sfarsitul verii, fata era aproape o leguma, iar parintii ei o criticau extrem de tare pentru faptul ca statea toata ziua cu nasul in carti, lucru care in mintea lor explica paloarea si lipsa de interes pentru orice altceva a fetei.

Zilele de scoala s-au intors, iar fata si-a pierdut brusc orele din zi pe care le petrecea cu activitatile descrise mai  sus. S-a adaptat destul de usor la  pierderea contactului cu tanarul poet, insa nu si-a putut imagina viata fara drogurile de care acesta facea rost. Bineinteles ca nu avea bani de la parinti, pe care sa ii poata cheltui pe asa ceva, drept urmare a inceput sa-i obtina prestand diverse favoruri pentru colegii ei, care brusc incepusera sa o priveasca cu alti ochi.

Criticile parintilor s-au extins, plecand de la carti si mergand catre muzica si mentalitatea infecta a tinerilor in general, justificand astfel in mintea lor esecul lor in cresterea fetei. Prima care si-a dat seama de problemele tinerei, a fost consultanta scolii pe probleme sociale, ea incercand sa o indrume catre un centru ce trata astfel de situatii. Vorbele moralizatoare nu au impresionat-o foarte tare pe Mihaela, cu atat mai mult cu cat simtea o aversiune de neexplicat fata de numele consultantei, Katja. Ea mers totusi la centrul respective in momentul in care a fost amenintata ca parintii ei vor afla toata povestea.

A inceput sa participe la niste intalniri ce pareau sa o enerveze teribil, in care diversi tineri isi spuneau povestile stranii ce ii condusesera catre o viata pe care si-o distrusesera prin diverse metode  si din diverse motive. Niciuna dintre ele nu parea insa sa o miste foarte tare, atat timp cat traia cu impresia ca tragica ei viata nu-si gasea corespondent in nimic din ceea ce auzea si asta pana cand a intalnit-o pe Adriana B., o fata fix de varsta ei. Adriana a impresionat-o cu problemele prin care trecuse si pe care le avea din cauza parintilor vitregi, pentru ca atat mama, cat si tatal ei, dupa divort, se recasatorisera cu doua persoane pe cat de bogate pe atat de nesuferite.

O intamplare din acea perioada reprezinta probabil explicatia pentru mare parte din evenimentele care s-au petrecut ulterior. Intr-o seara, dupa intalnirea de la centru, cele doua tinere au plecat impreuna catre casa, pe drum Adriana povestindu-i Mihaelei despre un text fascinant pe care il descoperise in biblioteca si care de cateva zile ii genera tot felul de vise ce o tulburau. Mihaela a primit si ea imprumut cartea respectiva si in momentul in care a ajuns acasa si s-a bagat in pat a inceput sa devoreze povestea unei tinere care ajunsese sa fie incredintata ca are sufletul unei lebede si ca locul ei nu este printre oameni, ci printre fiintele acelea pline de gingasie si frumusete. Povestea i-a amintit clar de noua ei prietena si cu prima ocazie in care s-au intalnit au inceput sa isi imagineze cu detalii cat mai clar conturate, ca legenda ar fi adevarata si in cazul lor.

Zilele au trecut, povestile au continuat si in scurt timp cele doua tinere si-au creat propriul univers din care ieseau cu foarte mare greutate.

Tragedia  s-a intamplat cu doua zile inainte de Craciun, atunci cand membrii familiei J. s-au intors acasa si au descoperit geamul larg deschis in camera Mihaelei, lucru care i-a enervat teribil deoarece asta insemna ca trebuia sa creasca nivelul caldurii din  calorifer generand astfel cheltuieli marite la intretinere.

Au devenit totusi putin ingrijorati atunci cand si-au dat seama ca fata nu era in casa, iar camera ei era plina de niste prafuri ciudate. Pana la urma doamna J. si-a aplecat capul pe fereastra deschisa si a vazut o multime stransa in curticica de langa bloc. Un gand straniu a cuprins-o brusc si a luat-o la goana pe scari, alergand din ce in ce mai tare pe masura ce idea ce i se ivise in cap explica tot mai tare comportamentul fetei sale din ultima jumatate de an. Ajunsa jos i-a imbrancit cu furie pe toti cei adunati acolo si in centrul gramezii de oameni a descoperit doua trupuri gingase ce zaceau intinse pe pamantul acoperit de cativa fulgi de zapada. Cele doua fete, desi moarte, pareau a avea fetele linistite si visatoare. Se tineau de mana si voci din multime spuneau ca le vazusera in momentul in care se aruncasera pe fereastra cum incercasera sa dea din maini ca doua pasari aflate la primul zbor.