Maronesti era una dintre cele mai de succes localitati din tara. Fabrica de
hartie igienica oferise locuri de munca pentru majoritatea cetatenilor. Era
centrul economic al micului oras de munte.
Pentru multa vreme, lucrurile mersesera foarte bine pentru toata lumea. Din
pacate, intr-o vara s-a auzit de zvonul unei crize economice. Pentru cetatenii
din Maronesti, stirile pe care le auzeau referitor la tema respectiva nu
insemnau mare lucru. Singurul pe care l-a marcat insa perspectiva unor blocaje
la nivel macro si micro economic a fost domnul Trei-Straturi, patronul maretei
intreprinderi.
La fel ca si restul cetatenilor, nu intelegea absolut nimic din ceea ce se
intampla. Diferenta era insa ca, pozitia pe care o avea in calitate de lider al
comunitatii, il obliga sa ia atitudine. Sau cel putin asta ii spusese la o
reuniune de familie, nepotul sau, Chifteluta Vin-Varsat. Acesta era un vasnic
absolvent al Facultatii de Stiinte Politice. Prin vasnic o sa va rog sa
intelegeti ca taica-su oferise suficient de multa spaga, astfel incat Chifteluta
obtinuse diploma de absolvire. E drept, decanul facultatii a simtit o mare
strangere de inima cand i-a inmanat-o, dar amintirea Jeep-ului adus cu mari
eforturi de catre domnul Vin-Varsat senior, l-a facut sa-i tremure usor manuta
si sa scape pana la urma foaia de hartie cu numele proaspatului absolvent.
In calitate de cel mai educat membru al familiei, Chifteluta a simtit nevoia
sa inceapa un proces de impartire de sfaturi. Dat fiind profilul facultatii pe
care il absolvise, a inceput sa se implice in toate aspectele vietii membrilor
familiei. Primul pe lista a fost unchiul sau, domnul Trei-Straturi, fiind
convins ca nepotul sau avea doar idei minunate pe care le acumulase in cei
patru ani de educatie inalta. Pe junior il ajuta foarte mult si vocabularul extraodinar.
Nu avea idee ce insemnau mai mult de jumatate din termenii pe care ii folosea,
dar sesizase ca toti ramaneau cu gura cascata.
Prima concluzie pe care a tras-o din analiza fabricii unchiului sau, a fost
aceea ca “rata de profitabilitate poate fi marita daca se reduce marja de
cheltuieli cu personalul, pentru a atenua efectele posibilei crize care ar fi
dus probabil la reducerea consumului”. Pe scurt l-a pus pe proprietar sa reduca
salariile.
Acesta, folosindu-se de stirile apocaliptice pe care le prezentau posturile
de televiziune, si-a pus fata de la personal sa opereze reducerea. Tanti Maria
teoretic ar fi trebuit sa faca o analiza impreuna cu Costica de la
contabilitate, drept pentru care s-au intalnit la o sedinta in doi. Sedinta s-a
desfasurat pe parcursul a doua sticle de 1 litru de palinca de prune, culese cu
un an inainte de socrul specialistului in finanate. La finalul sesiunii, cei
doi s-au gandit ca 55%, respectiv taria bauturii, suna bine ca si reducere de
salariu.
Vestea a picat ca un soc in mijlocul angajatilor, iar Marinel
Coasa-de-Fier, auto-proclamatul sef de sindicat, a hotarat decretarea grevei.
Dupa jumatate de ora in care a explicat ce inseamna “decretarea grevei”, toti
angajatii s-au oprit din lucru. Apoi s-au strans in fata fabricii si au inceput
sa protesteze. Protestele au crescut in intensitate pe masura ce se lasa seara,
venea racoarea si sotiile protestatarilor veneau cu de-ale gurii, adica in
principiu bautura.
Domnul Trei-Straturi a hotarat sa se tina tare pe pozitie, insa la fel au
hotarat sa faca si angajatii. Problemele au inceput sa apara dupa cateva zile,
cand hartia igienica a inceput sa dispara din stocul fabricii si apoi
inevitabil din stocul magazinelor, restaurantelor, carciumilor si caselor.
Daca cetatenii se mai descurcau in intimitatea propriilor locuinte cu
igiena anumitor zone corporale, cand se gaseau in alte locuri intampinau
probleme extraordinar de mari. Primele au suferit restaurantele si carciumile.
Convinsi ca excesul de alcool si mancare poate avea efecte tulburatoare,
locuitorii din Maronesti au hotarat sa stea mai mult pe acasa.
Apoi magazinele de alimente au fost si ele lovite. Consumul s-a redus mai
ales printre cei care munceau. De teama unor bolboroseli la stomac se hotarasera
sa nu mai serveasca micul dejun si pranzul, pentru a evita evenimente de
rusine la serviciu.
Turismul a murit si el destul de repede. Statisticile de la primarie vorbeau inaintea
grevei de trei turisti anuali care veneau sa vada o fanta despre care legenda
spunea ca fusese intemeiata de un mare domnitor. Legenda nu spunea si care era
acesta. Cert e ca, o data cu criza de hartie igienica cei trei au disparut de
pe harta economica a localitatii. Drumul pitoresc din oras pana la fantana dura
mai mult de cinci ore si nimeni nu risca sa popseasca pe dupa boschetii de pe
marginea cararii fara pretioasa hartie.
Asa cum era normal, dezastrul din turism a nenorocit-o pe tanti Florica,
care avea o camera de inchiriat in care stateau cei trei turisti statistici.
Iar efectul de bumerang a dezechilibrat si stana lui nea Ion, de la care
aceasta se aproviziona in perioadele de “boom” de vizitatori.
Stana lui nea Ion a lovit mai departe in pet shop-ul ce vindea caini
ciobanesti, iar acesta in uzina de aduna resturi de oase stranse langa groapa
de gunoi.
In fine, chiar si pentru orice fin observator lantul acesta al
slabiciunilor era foarte greu de urmarit, deoarece legaturile comerciale intre
toti membrii oraselului fusesera extrem de stranse.
Totul s-a terminat intr-o marti. In ziua
respectiva, sotia liderului sindical a consumat inainte de a pleca la piata o
cantitate exagerata de iaurt. Combinatia cu porumbul fiert pe care il gatise in dimineata respectiva a
dus la oarece tulburari digestive. De teama rusinii publice, respectiv
eliminarea nevoilor intr-un loc lipsit de hartie igienica, domna Coasa-de-Fier
a grabit procesul de achizitie a alimentelor necesare gospodariei. In graba sa
a neglijat culoarea putin nenaturala a carnii pe care o cumparase pentru sotul
sau.
Graba gospodinei a rezultat intr-o diarie cumplita a lui Marinel. Doua zile
acesta s-a sters la fund cu foi din caietele baiatului sau, elev in clasa a
sasea la scoala din localitate. Zona devenisa insa sensibila si foile tari si
lucioase nu faceau decat sa raneasca si mai tare. Cand si-a revenit cat de cat,
a iesit in mijlocul grevistilor si “a decretat victoria patronatului asupra
sindicatului”. Niciunul n-a inteles nimic, dar pentru ca erau injurati deja de
prea multi vecini, muncitorii s-au intors la locurile lor din fabrica.
Domnul Trei-Straturi, intre timp, incepuse sa isi faca probleme vizavi de
sfaturile pe care i le daduse nepotul sau. Acesta ajunsese la inchisoare,
pentru ca fusese prins la granita cu o cantitate destul de mare de cocaina. Cu
fata-i inocenta pretinsese ca e creta pisata. Din pacate, tatal sau nu a avut
suficient de multa influenta pentru a falsifica rezultatele analizelor de
laborator. Astfel, Chifteluta ajunse curand intelectualul preferat al unui
malac din penitenciar. Statea in fiecare zi pe genunchi extrem de lati ai
acestuia si ii dadea citate din mari personalitati ale lumii, in timp ce era
magaiat tandru pe capsor.
Cum nepotul iesise de pe lista sfatuitorilor,
angajatii au fost reprimiti pe acelasi salariu. Norocul a fost totodata si de
partea lui Costica si a lu’ Tanti Maria, care au facut o noua sedinta de
degustare pentru reintregirea salariilor.
Ei bine, cu totii va ganditi la un happy end... ce sa zic... Ghinion!!!
Profitand de lipsa de activitate a fabricii, nisa de piata ce fusese lasata
descoperita pentru o scurta perioada, fusese de fapt rapid acoperita de un
producator asiatic care venise oricum cu preturi la jumatate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu