E cea mai cumplita zi pe care am trait-o vreodata. Simt toata furia si toata ura drept in ceafa. Ma apasa si capul imi vajaie cumplit. Toti oamenii care ma irita in general parca s-au transormat si sunt de zeci de ori mai prosti, mai stupizi, mai obositori. As strange de gat vecini, colegi, participanti la trafic... in fine lista e lunga. Numai ca, spre deosebire de alte dati, acum nu mai pot trece peste toate astea. Se cumuleaza toate in zona aceea din spatele capului care imi impunge creierul din ce in ce mai rau.
Ma plimb haotic pe strazi si incerc sa scap, dar nu se imbunatateste absolut nimic. Nu ma ajuta aerul rece al diminetii, ciripitul imbecil al pasarelelor sau mirosul banal al florilor.
Deodata imi apare in fata un individ. Semana cu cineva si totusi nu semana cu nimeni. Este si inalt, dar si scund. As putea zice ca e gras, dar cumva imi pare ca e si slab. Daca ma uit mai bine il banuiesc sa fie femeie. Sau poate ca nu...
Ma vede ca ma uit ciudat si imi spune pe un ton de smecheras de cartier:
- Fratele meu, ai vrea sa te razbuni?
- Poooftim?! Cine esti? Ce dracu’ vrei de la mine?
- Iti dau posibilitatea sa te razbuni. Pe oricare dintre ciudatii aia din capul tau, vei putea, cel putin astazi, sa-i pui in orice cadru vrei. Sa-i faci practic sa sufere pentru ca si ei te fac sa suferi. Poti sa-ti folosesti imaginatia oricum vrei.
Incerc sa-i dau un cot in gura nebunului dar ia-l de unde nu-i. Am apucat sa inchid doar o secunda ochii in timp ce vorbea si l-am pierdut. In fine, da-l in masa si pe asta.
Ma trezesc ca, bananaind hai hui pe starzi am reusit sa ajung in fata blocului in care locuiesc. In fata usii troneaza baba de o suta de kilograme de la trei. N-am timp sa fac manevra de evitare ca ma vede.
- Domnu’, domnu’ dumneavoastra nu sunteti revoltat?
In mintea mea stiu ca sunt foarte revoltat, dar probabil avem motive diferite. Evident imi ignora privirea disperata si continua:
- Dobitocul ala de administrator vrea sa mai lase inca caldura. Nu se poate domle’, e prea mare intretinerea.
Pe masura ce lista de invective la adresa administratorului devine tot mai lunga imi aduc aminte cum in fiecare seara o vad cu un pet de 2 litri de bere. Calculez si realizez ca daca ar reusi sa bea macar o data la doua zile, ar acoperi fara nicio problema cheltuielile.
Vad un lat cum i se strange in jurul gatului... ba nu... ar fi prea usor. Cum ar fi daca ar fi goala, pe un platou de gheata extrem de alunecoasa. O vad cum tremura de frig si de jur imprejurul platoului e plin de sticle de bautura. Isi doreste sa ajunga la ele, sa se incalzeasca, dar gheata aluneca atat de tare incat nu se misca nici macar un centimetru.
Pacat ca e doar un vis. Dar stai...
Brusc sunt in tribunele unui patinoar. Sunt singurul spectator si scaunul este extrem de confortabil. In mijlocul arenei, pe o gheata extrem de alunecoasa, e babaciunea. La dracu’ n-ar nicio haina pe ea. Evident toata zona este inconjurata de sticle de coniac, din cel mai fin si mai scump.
Se poate oare sa fie adevarat? Individul ciudat a avut dreptate? Dar oare ce naiba mi-a zis? Cat pot sa ma bucur de toate astea? Ce bou sunt ca l-am ignorat !
Totusi… sa nu pierd momentul. Vecina se agita ca o furnica in mijlocul unui lac. Spectacolul este total.
Abia dupa vreo zece minute revenim la realitate. Ma uit la femeie si are cea mai lunga fata din lume. Se vede clar in privirea ei ca a fost in visul meu.
Sunt in delir. Plec de langa ea fluierand, convins fiind ca tocmai am inceput cea mai frumoasa perioada a vietii mele.
Sunt la volan si dau sa intru intr-o intersectie. Vad clar semnul de prioritate, dar ceva ma indeamna totusi sa ma uit si in stanga.
Acolo o vad. E scunda, creata si cu ochelari tip “fund de borcan”. Abia se vede, pentru ca si-a dat scaunul pe spate ca profesionistii. Strange tare de volan, pentru ca in ciuda aparentelor este sigur speriata de bombe. Nu se uita decat in fata si rateaza cu succes semnul de “cedeaza trecerea”. Claxonez, sperand sa fac putina educatie si indrept degetul catre semnul pe care l-a ratat.
Realizeaza ce a facut, dar oroare... se sperie de propriai neatentie, isi ridica mainile de pe volan si le pune la gura. Masina continua sa ruleze. Din fericire cu viteza mica si astfel nu produce nicio paguba desi soferita este pierduta in alte sfere.
I-as face volanul papion la gat. Ohhh… nu… am alta idee.
Suntem intr-o hala mare. E plina de semne de circulatie. Usile sunt blocate si are voie sa scape de acolo doar daca le ghiceste pe toate. A... o mica mentiune nu mai are ochelarii pe fata. Arata si se misca ca o cartita. Panica a curpins-o si pipaie disperata toate bucatile de metal, dar nu e in stare sa nimereasca niciuna. Normal as zice. Daca le-a ignorat toata viata de unde naiba sa le cunoasca.
Ne distram zece minute (cel putin eu), dupa care o las interzisa la volan in mijlocul intersectiei. Toata lumea o claxoneaza si nu intelege daca ceea ce i s-a intamplat a fost real.
Exact cand parchez masina in fata cladirii de birouri in care imi duc existenta zilnica il vad. Este el, domnul politist care se ocupa de ridicatul masinilor parcate neregulamentar. Acum se ocupa de o astfel de situatie. Partea oribila este ca in masina, proprietarul si-a lasat cei doi copii cat timp da o fuga sa isi plateasca facturile. Pe politist nu il impresioneaza deloc cei doi minori si da ordin ca masina sa fie ridicata cu tot cu copii inauntru. Lumea striga disperata la omul care sta la coada.
E timpul sa mai oferim o lectie. Sa-i zicem “sergent pe Marte”. Ei bine da, l-am pus pe Marte. Nu i-am luat posibilitatea de a respira. Pur si simplu e singur si in jurul sau este o imensitate de teritoriu total necunsocut. Se uita ca o furnica la elefant si in ochi nu i se mai citeste nimic din importanta pe care si-o dadea cu doar cateva clipe in urma.
Evident dupa zece minute ne intoarcem. Dar ma simt bine. Sunt sigur ca l-am deteriorat nitel.
Zece etaje mai tarziu ma lovesc de unul dintre colegi. Le explica unor angajati mai noi importanta critica a respectarii nu stiu carui tip de carater din nu stiu ce soft de scriere pe calculator care este in concordanta cu valorile brandului. Dupa ton pare ca acest aspect al muncii lor este aproape pe aceeasi treapta cu descoperirea tratamentului pentru cine stie ce boala rara. Fraierii stau si il asculta cu gura cascata, convinsi fiind ca daca vor respecta indicatiile stupide vor ajunge directori de departament in maxim un an.
As vrea sa-l striveasca liftul, dar nu stau mult pe ganduri si il trec pe modul spalat toalete cu periuta. Imaginea e de pomina. O sa o port cu mine toata viata.
Orele au trecut pe nesimtite. A fost o zi dementiala si pot spune cu mana pe inima ca sunt fericit. Sunt acasa, in fata blocului. Brusc dau nas in nas cu personajul care mi-a facut acest cadou.
- Ei, cum te simti?
- Bestial. Mi-ai facut cel mai tare cadou din viata.
- Mda... insa din pacate a venit vremea sa platesti.
- Poooftim?! Dar n-ai zis nimic de genul asta.
Ma gandesc apoi la orele de religie, la care din pacate n-am prea fost atent si zic dezamagit:
- Probabil ca ar fi trebuit sa profit de ocazie sa aduc cateva clipe de bucurie unui orfan sau unui cersetor, nu?
Si din nou ma gandesc la orele de religie. Daca Dumnezeu ar fi vrut sa nu pacatuim, de ce a inventat pacatul ? Doar El ne-a creat… stia ce ne poate pielea.
Imi intrerupe insa gandurile :
- N-are nicio legatura. Crede-ma ca pe tuta aia ochelarista si eu simteam nevoia sa o dau cu capul de asfalt.
- Si atunci?
- Vei plati nu pentru ca esti razbunator, ci pentru ca esti arogant.
- Arogant, eu? Mi-au fost reprosate multe in viata, asta sigur nu.
- Ai avut puterea sa faci ce vrei. Si nu m-ar fi deranjat daca ii bateai, daca ii spanzurai, daca ii treceai prin acid. Dar nu... tu ai vrut sa le dai o lectie. Ai vrut sa-i schimbi.
Ce sa-i zic. Are un pic de dreptate. Nu m-ar fi deranjat daca tembelii aia s-ar fi transformat un pic.
- Crezi oare ca un pic de putere te transforma in cine stie ce divinitate? Crezi ca nimicul asta pe care ti l-am dat iti da tie dreptul sa intorci lumea cu susul in jos. Ia uita-te nevolnicule un pic. N-ai schimbat nimic.
Si brusc vad imagini ca pe un monitor. Baba de la trei are acum doua sticle la subrat, politistul tocmai a ridicat o masina parcata corect, soferita a facut un accident, iar colegul meu scrie un mail in care isi aroga proprietatea unor idei pe care stiu clar ca le-a furat de la altii.
Se uita la mine si din ochi par sa-i scapere flacari:
- Esti patetic!!!
Ma gandesc cu groaza la ce ma asteapta. Dintre toate temerile mele, in cap imi vin acum doar fobia de gandaci si scarba fata de supa de galusti. Sunt aproape convins ca o sa ma puna intr-o oala de supa de galusti, in care colcaie taratoare. Oribil!!! Deja simt ca mi se taie respiratie.
In schimb personajul ciudat se da un pas in spate si imi spune razand ironic:
- As fi avut posibilitatea sa-ti schimb viata, oricum ti-ai fi dorit tu. Pedeapsa ta va fi aceea ca vei trai toata viata stiind acest lucru, dar nu vei putea face nimic in acest sens. Vei fi mereu alaturi de baba schizofrenica, politistul nesimtit, soferita neatenta, colegul parsiv si alte cateva persoane speciale, facute exact pentru tine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu