Benjamin 2021

- Capitanul John B. Corner o sa fie pilot.

- L-am vazut la televizor. A facut o multime de zboruri pentru NASA.

- Da, dar acum am pus eu mana pe el, draga. Doar ti-am spus ca am atat de multi bani, incat imi permit ce e mai bun.

Benjamin Fuentes isi mangaia burta in timp ce se lauda in fata unei tinere domnisoare ce parea de doua ori mai scunda si mai slaba decat el. Pentru bogatasul cu origini englezesti si columbiene nu conta asta. Era atat de sigur ca marimea conturilor sale ar putea rezolva orice problema incat nu-si facea nicio grija ca tanara animatoare din fata ar putea ajunge oricand in patul sau.

Deocamdata insa nu il preocupa atat de tare acest lucru. Mai erau doar cinci ore si nava turistica Benjamin 2021 avea sa faca primul zbor spatial de agrement. Investise aproape douazeci de miliarde de dolari in nebunia asta si in sfarsit visul sau avea sa fie dus la indeplinire. Cumulase cu frenezie timp de aproape cincizeci de ani bani fara sa regrete nimic din ceea ce facuse. Acum, in sfarsit, grandiosul proiect la care se gandise inca din momentul in care copil fiind, vindea reviste SF la colt de strada intr-un cartier sarac, era gata de lansare.

In prezent cei mai mari bogatasi ai lumii se gaseau pe portul spatial construit special pe malul Marii Mediterane, aproape de Monaco. Totul fusese planificat si construit cu atat de multa grija la detalii si la lux incat acum nu-i mai ramasese de facut decat sa apara in mijlocul lor si sa le citeasca in ochi admiratia. Isi facuse loc cu greu in aceasta lume, iar acum era zeul lor.

Complexul cuprindea printre altele o cladire de aproape o suta cincizeci de metri din beton si sticla. Aici se gasea centrul de comanda, la nivelurile inferioare. In partea de sus erau cateva apartemente luxoase care ii adaposteau pe oaspeti. Intr-unul dintre ele se desfasura acum o petrecere menita sa celebreze iminenta plecare.

Capitanul John Corner statea la una dintre mese si se uita insistent la ceasul de la mana. Astepta cu nerabdare sa paraseasca acest loc si sa inceapa pregatirile pentru decolare. Se saturase de intrebarile tampite pe care i le adresau toti. Stia ca in contract avea o clauza prin care era obligata sa se poarte ca o gazda perfecta cu viitori oaspeti ai navetei spatiale, dar superficilitatea bogatasilor alora il adusese in pragul disperarii.

Stia foarte bine toate zvonurile despre Benjamin Fuentes si felul in care acesta isi facuse banii, dar nu avusese ce sa faca. Trebuise sa-si vanda sufletul diavolului atunci cand aflase ca tatal sau suferea de o forma rara de cancer a sangelui. Costul tratamentului ar fi depasit cu mult veniturile pe care le avea ca si angajat NASA. Ce-i drept, nu putea sa nege nici celelalte beneficii ale noii lui slujbe. In urma cu doua saptamani, inainte sa vina pe platfoma, participase la cateva evenimente pe care finantatorul le organizase ca sa promoveze proiectul. Acolo, cateva dintre fetele ce apareau inevitabil unde era rost de bani multi, pusesera ochii si pe el. Chiar daca nu erau genul lui, ii placea atentia pe care i-o acordau acestea.

Ann Mei fusese insa cireasa de pe tort. Era diferita de celelalte. Era plina de gingasie si parea interesata si de alte subiecte in afara de ultimele creatii din moda sau cele mai noi modele de masini. Isi petrecuse cu ea doar doua nopti, dar ce nopti. Abia astepta sa se intoarca din misiunea asta de rahat in care trebuia sa fie mai mult dadaca si sa o caute. Mica chinezoaica fusese foarte misterioasa si nu aflase foarte multe despre ea. La final se alesese cu o carte de vizita aproape goala. Avea acolo doar o adresa de mail. Era oricum suficient, pentru ca avea deja in minte o tona de lucruri pe care ar fi vrut sa i le spuna si cu care era convins ca urma sa o impresioneze.

Intr-un final se facu ora la care trebuia sa se prezinte la centrul de comanda. Isi ceru scuze de la toata lumea cu un zambet fortat si aproape se repezi la liftul ce il ducea departe de oamenii aceia cu care simtea ca nu are absolut nimic in comun. Oricum trebuia sa inarmeze cu rabdare. In scurt timp avea sa-i reintalneasca si intrebari stupide de genul “din spatiu se vede si castelul meu oare?” aveau sa reinceapa.

Gandurile ii fura intrerupte de Marcel Bennoit, seful echipelor de securitate din portul spatial:

- Ce faci capitane? Nu arati foarte bine.

- M-au zapacit astia cu intrebarile lor.

- Te cred, n-au nici cea mai vaga idee cat de complicata e toata povestea asta.

- Nici tu nu arati extraodinar. Zici ca ai alergat la maraton.

Bennoit inspira adanc si raspunse:

- Da, facem verificari intr-una. La cate amenintari s-au primit, nu ne permitem sa scapam absolut nimic.

- Cum se numeste gruparea aceea care a postat acele clipuri ingrozitoare pe internet.

- « De veghe pentru omenire ».

- Ce nume ciudat, spuse ganditor capitanul.

- Liderul lor, Igor Ivanov, este un nebun. Vrea sa distruga acest proiect. Sustine ca aruncam cu banii aiurea.

- Nu poti sa zici ca nu e adevarat, Marcel.

- Ba da, este. Dar nebunul ala nu-si da seama ca ingamfatii astia si visele lor ciudate creeaza locuri de munca.

Se auzi un tiuit puternic.

- Capitane am ajuns la nivelul centrului de comanda. Aici tu cobori. Lasam discutia asta pe alta data.

- Abia astept cand ma intorc. Cred ca s-ar potrivi si o sticla de whisky.

- Ti-ar prinde bine un pahar si acum, poate iti mai dispare paloarea din obraji, capitane.

- As vrea eu, dar n-am voie. Te las!

Trei ore mai tarziu, putinii jurnalisti si cameramani care primisera permis de acces, se uitau inmarmuriti la naveta impresionanta ce se afla pe rampa de lansare. Era diferita fata de oricare alta ce fusese trimisa in spatiu pana atunci. In primul rand era mult mai mare decat celelalte si asta pentru ca Benjamin Fuentes nu economisese niciun ban de-al sau sau de-al celorlalti investitori, in dorinta de a asigura confort maxim.

Brusc in partea inferioara a aparatului se declansa o valvataie puternica si toata zona se umplu de un fum gros. Naveta incepu sa se ridice. Toti cei ramasi la sol se uitau cu gura cascata la decolarea impecabila a navetei.

In cabina pilotului, capitanul John Corner incerca sa se uite atent la beculetele de semnalizare. Durerea de cap care crestea in intensitate de mai multe ore parea sa fi ajuns la un nivel de nesuportat. Orgoliul il facuse sa nu mentioneze nimic cat timp se aflase la sol, insa acum ochii pareau sa ii joace feste si ii era extrem de greu sa urmareasca semnalele de pe consola de zbor. Decolarea se realiza automat dar in curand era nevoie de aportul sau.

Intoarse capul catre copilot si vru sa ii transmita prin statie sa preia toate comenzile. Acesta zacea insa cu capul rasucit intr-o pozitie nefireasca si din gura ii iesea o spuma verzuie. Capitanul incerca sa isi adune fortele ca sa transmita un mesaj la sol, dar era prea tarziu. I se paru ca toate luminitele de pe bord sunt aprinse si incepu sa apese in disperare toate butoanele pe care mai era in stare sa le vada.

La sol nimeni nu intelegea nimic din ceea ce se intampla. Primeau tot felul de mesaje de avertizare si nimeni nu raspundea in cabina pilotilor. Naveta parea sa nu aiba nicio problema si totusi comenzile pe care le dadea capitanul pareau total haotice. La un moment dat vazura naveta intorcandu-se cu viteza catre suprafata linistita a marii. Impactul se produse cu violenta si in doar cateva secunde apa era cuprinsa de un incediu distrugator. Aparatul se desfacuse in zeci de bucati si coloane de fum acopereau toata zona.

La cateva sute de kilometri distanta, intr-o camera de hotel din Paris, o chinezoaica micuta de statura se uita la televizor cu zambetul pe buze. Langa ea se gasea un laptop si din cand in cand dadea “reincarcare” pe o pagina de internet asteptand sa apara mesajul gruparii pe care o conducea de ani de zile. Ii parea un pic rau de moartea lui John. Chiar daca era plin de el, nu avea totusi nimic in comun cu tintele ei. Oricum nu mai conta, era doar o victima colaterala. Lovitura pe care o daduse avea sa atraga atentia asupra mesajelor radicale pe care le promovau.

Avea in continuare sa lanseze zvonuri nenumarate legate de Igor Ivanov. Chiar daca acest personaj nu exista, se parea ca toata lumea il cauta, fapt care ii permitea ei sa treaca neobservata si sa isi vada de treaba. La fel se intamplase in urma cu doua saptamani cand reusise sa puna mana pe capitan. Il facuse se ingereze o otrava speciala ce avea efect intarziat, la fel cum sora ei procedase cu copilotul.