La prima vedere
parea un barbat foarte aiurit si neglijent. Cand s-a asezat la masa pe care o
ocupasem in bar s-a lovit de piciorul ei. Apoi a fost cat pe ce sa scape
paharul de bautura pe care il adusese chelnerita.
Pana la urma am
inceput o discutie care in final m-a tulburat foarte mult. Pentru inceput
Mathias mi l-a prezentat:
- El e Rick
Benoit. E coleg cu mine in echipa de mentenanta. I-am povestit de tine si i-ai
trezit interesul. Spre deosebire de tine, majoritatea celor de aici au frica sa
discute foarte aprins despre problemele pe care le intampina. Comisarii de
sectiuni se pare ca au inceput sa aplice sanctiuni celor care nu-si vad de
treaba.
- De cand ne-am
vazut prima data, am stat si m-am gandit la toata povestea asta, insa n-am nici
cea mai vaga idee despre ce poate sta in spatele ei.
Rick interveni in
acel moment pentru prima data:
- Eu banuiesc in
primul rand ca nu suntem pe Marte.
- Pooooftim? am
tipat eu total contrariat.
- Vorbeste mai
usor. Ar fi bine totusi sa nu ne auda toata lumea, spuse Mathias in timp ce se
incrunta la mine. Asculta-l pe profesor.
- Profesor?
- Da, Rick e
profesor de matematica si... ma rog, are legatura mare cu lumea stiintei. Si-a
dat seama ca unele lucruri nu sunt in regula aici.
- Dar ce cauta un
profesor aici? Nu prea am vazut posturi pentru intelectuali in cocina asta.
- Am avut niste
mici probleme cu legea. In fine, asta conteaza mai putin acum, spuse Rick
alungand parca o usoara umbra de pe chipul sau. M-am inregistrat sub un nume
fals, Benoit nu este real. Oricum, sa stii, orice persoana care declara ca are
studii superioare sau despre care se descopera acest lucru ulterior, era
respinsa de la misiunea catre Marte. Eu am avut noroc ca am putut sa ma
inregistrez cu datele unui var care abia a facut primii doi ani de liceu.
- Dar de ce ar
face cineva toate astea?
- Pentru ca
cineva cu studii avansate si-ar da seama de niste nereguli. Nu sunt specialist
in geologie sau astronomie, dar din cate am mai citit sau am mai discutat cu
fosti colegi, in primul rand nu ar trebui sa existe diamante aici. In al doilea
rand structura rocilor nu seamana cu ceea ce stiam eu despre Marte. N-o sa-ti
incarc mintea cu detalii, insa sunt aproape convins ca nu ne gasim pe planeta
pe care credeam ca am ajuns.
Simteam ca
incepea sa imi vajaie capul. Nu m-am considerat niciodata o persoana foate
inteligenta si mi-am dat seama de mult ca nu ma pricep la oameni, dar cumva il
percepeam pe Rick ca fiind un om de incredere.
In timp ce toata
lumea tacea la masa, cei doi lasandu-ma probabil sa procesez informatia care
tocmai ma lovise, pe ecranul mare aflat pe unul dintre peretii barului, a
inceput un clip. O femeie foarte frumoasa purta un discurs propagandistic
despre beneficiile muncii in aceasta colonie. Nu stiu cine ar fi putut sa
creada real in mizerii de genul: “sunteti primii exploratori ai spatiului,
munca voastra deschide calea unui nou viitor”. Parca ii ascultam pe
politicienii de pe Pamant inainte de alegeri. Nu am pus pret pe vorbele femeii,
insa m-am lasat pierdut in frumusetea chipului ei. Era ca si cum cineva ii
desenase trasaturile incercand sa pastreze proportiile perfecte.
Interventia
profesorului imi opri brusc visarea:
- Hei, o stiu de
undeva, dar nu sunt sigur de unde.
Mathias, caruia i
se citea fascinatia in ochi, interveni si el:
- Daca nu as sti
mai bine, as putea sa jur ca e Gloria Swanson. Totusi... n-are cum sa fie ea. E
imposibil.
Tulburarea sa ma
intriga, asa ca am intrebat:
- Cine e Gloria
Swanson?
- E o actrita.
- N-am auzit
niciodata de ea, am spus usor dezamagit.
Mathias si-a
cautat cateva momente cuvintele si a spus oarecum cu nesiguranta:
- Pe vremea cand
locuiam pe Pamant, eu avut o pasiune desi ar trebui sa-i zic mai degraba
obsesie: filmele. Am vazut mii sau poate zeci de mii de pelicule din toate timpurile
si genurile posibile. Le-am revazut pe multe dintre ele si am studiat viata
actorilor. In fine... era o adevarata bucurie pentru sufletul meu. Revenind, ea
nu e o actrita despre care sa mai stie multa lume, insa candva era celebra. Ar
fi totusi mai mult decat straniu sa fie ea, e moarta de mai bine de o suta de
ani. Si oricum, atunci cand a decedat avea deja aproximativ opt decenii. La
varsta pe care o are femeia din clipul asta, Gloria Swanson probabil nici nu
concepea ca omenirea va putea vreodata sa ajunga pe Marte.
Am stabilit sa ne
revedem peste inca o saptamana, in speranta ca vom putea observa detalii noi
intre timp si in speranta ca vom putea cauta noi recruti pentru noua noastra
grupare conspirativa.
De cand m-am
intors in camera, ma obsedeaza insa figura lui Mathias care continua sa traga
cu coada ochiului la ecranul din bar si soptea doar pentru el: “si totusi
seamana atat de mult”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu